Made in China

Fara clone
Industria clonarilor se va opri atunci cand produsele chinezesti vor fi sufi­cient de bune pentru a deveni compe­titive – si respectivele produse se mis­ca destul de rapid in directia aceea. Daca, in urma cu un an, QQ era un pericol public pe soselele chinezesti, de curand, Chery si Chrysler au semnat o intelegere pentru a produce automobile sub brandul Dodge. Chrysler s-a angajat sa vanda masinile in Europa de Est si America Latina incepand cu anul viitor, iar din 2009 planuieste sa le aduca si in Europa de Vest si America de Nord. Intelegerea a rezultat din faptul ca Chery doreste imbunatatirea calitatii produselor cu un outsourcing catre companiile din Vest, iar din experienta asta va invata cu siguranta. Ca sa treaca la o pro­ductie autentica si competitiva, China trebuie sa-si imbunatateasca in primul rand piata de consum. Dupa intelege­rea facuta de Chery, autoritatile chine­ze au instituit un prag minim de sala­ri­zare, iar acest lucru a marit costurile de productie, fortandu-i practic pe industriasi sa abandoneze fabricarea de produse de proasta calitate. In zonele urbane, salariile au crescut suficient de mult incat sa apara o clasa de consumatori care vor dori produse de calitate tot mai inalta, iar produca­torii se vor conforma. iPhone are o interfata prietenoasa si un ecran ce raspunde la mai multe atingeri simul­tan. Ecranul e produs de Balda, o companie germana, dar tehnologia licentiata pentru furnizorul Apple nu este americana sau europeana. A fost creata initial de chinezi, pentru a rezolva problema introducerii multi­plelor caractere din uriasul alfabet chinezesc.
Atacul clonelor
Copiile vestitului iPhone sunt imparti­te in doua categorii: telefoa­nele care ii imita acestuia functiile si usurinta in utilizare, create de mari producatori, si clonele de proasta calitate, care copiaza doar designul. In prima cate­go­rie se gaseste si HTC, un produca­tor renumit de smartphone-uri care va lansa in curand Touch si Sun Microsystems. Probabil ca nici unul dintre aceste telefoane nu va avea sarmul si calitatea iPhone-ului, dar ideea nici nu e asta. Mobilele concu­rente vor fi disponibile pentru mult mai multe milioane de cumparatori la un pret mai mic. Restul lumii va accepta clonele de parca ar fi originalele.
70% dintre bunurile falsificate la nivel mondial provin din China, fapt care pe industriasii americani ii costa anual 250 de miliarde de dolari. In anii ‘80, industria chineza de falsuri era primitiva si se referea la copii nevinovate ale tricourilor cu personaje din benzi desenate, precum Mickey Mouse. Incepand cu 1990, au aparut falsuri ale pantofilor de sport Nike, Adidas si Reebok – inlocuitori mult mai ieftini ai pantofilor autentici, imbratisati chiar si in cateva tari vestice. Cat despre Romania, ne amintim si acum de pseudobrandurile „Adibas“, „Mike“ sau „Rebook“. Pe la mijlocul anilor ‘90, falsificatorii chi­nezi si-au mutat atentia catre produ­sele electronice low-end, de pilda bateriile Duracell si DVD-urile. Specialistii spun ca aici a inceput adevarata era a pirateriei tehnologice avansate. In 1998 au fost comercia­li­zate si falsuri functionale foarte apro­piate de original ale unor produse precum crosele de golf Callaway sau geamurile securizate pentru automo­bile. In 2000, pirateria a ajuns la cel mai inalt nivel de rafinament. Chinezii ofereau deja còpii ale procesoarelor Intel, ale pastilelor Viagra si ale echipamentelor Bosch. Asiaticii au trecut de la producerea de bunuri ieftine (jucarii si CD playere portabile) la crearea de còpii ale aproape oricarui produs de brand admirat in Vest si au facut acest lucru intr-un ritm ametitor.
Copiere la mare arta
Aproape orice obiect poate fi clonat in China, iar clona este uneori atat de bine realizata, incat producatorii originalului au ajuns sa asigure chiar service-ul acesteia atunci cand clientii apeleaza la ei. Nu este insa neaparat obligatoriu ca falsul sa poarte brandul originalului. Chinezii produc pana si o copie fidela (bucata cu bucata) a celui mai bine vandut model Chevrolet, dar sub un alt brand. Uneori, falsificatorii nu copiaza doar linia de productie, ci intreaga companie, cu sediu central, fabrici, personal pentru vanzari si intretinere. Meizu miniOne, o replica extrem de fidela a celebrului Apple iPhone, este capodopera acestei revolutii. Aici, chinezii nu s-au multumit numai sa imite designul. Compania a dorit sa le dea o palma vesticilor si sa il faca pe miniOne chiar mai bun decat originalul. Sa fie oare un semn ca asiaticii aspira in viitor la o concurenta loiala cu producatorii din Vest? Pe strazile Beijing-ului, vei regasi un peisaj aproape familiar tie, ca european. Vei vedea automobile pe care le-ai mai vazut: Volkswagen, Mercedes, Honda sau Toyota. Daca insa te apropii, vei deslusi cu totul alte branduri si, culmea, clonele sunt poate mai bine vandute decat originalele dupa care au fost copiate. Un automobil Laibao seamana foarte mult cu Honda CR-V. si Mercedes C-Class are copia lui fidela, care se numeste Geely Meerie si costa doar 15.000 USD. Extrem de putin, dar nu si pentru chinezi, care cumpara in majoritate automobile la preturi de sub 5.000 USD. Pentru ei, acesta e venitul mediu pe un an, iar masina preferata este Chery QQ, o copie fidela a lui – atentie! – Daewoo Matiz (produs de compania coreeana impreuna cu General Motors). Cand QQ a fost lansat de chinezi in 2003, americanii de la General Motors au ramas muti. „Daca nu aveau numele inscrise pe ele, nu le pu­teai deosebi. Sunt còpii atat de fide­le incat, daca ai demonta usa unui Matiz, ai putea sa o pui la QQ si s-ar potrivi perfect“, a spus congressman-ul James Sensenbrenner dupa o vizita in China. Asiaticii nu s-au oprit insa la produ­sele palpabile. De curand, dupa ce ca au copiat leit site-ul si aplicatiile de comunicare Meebo, mai si folosesc un domeniu cu acelasi nume: meebo.com.cn.
Cum se face?

Cel mai simplu mod de a clona un produs este tura dubla de munca. In prezent, majoritatea componentelor electronice, dar si carcasele sunt pro­duse in China, datorita costurilor extrem de reduse, „mana de lucru“ fiind ieftina, numeroasa si mult mai putin pretentioasa decat cea din Vest. Astfel, o fabrica chineza care a fost contractata sa produca piese originale pentru un brand trece automat la un program de 24 de ore de lucru pe zi, facandu-si planul si, in plus, faurind alte piese identice, unele create din materiale inferioare –, pe care apoi le vinde pe piata neagra. Singura pro­ble­­ma consta in faptul ca este foarte greu sa mentii mult timp intr-o ase­me­nea fabrica regimul continuu de munca. O solutie este crearea de duplicate ale unitatilor care produc piesele originale, planurile fiind cumparate sau chiar furate de la cele dintai. Companiile producatoare de tehnologie au inceput sa se prinda pana la urma de aceste manevre si au devenit mai selective cu outsourcing-ul in China, dandu-i „pe mana“ mai putine produse secrete din reteta brandului. Creatiile proprietare, precum placile cu circuite pe care se monteaza piesele, au inceput sa fie trecute in productie in fabricile proprii. Chiar si asa, pentru chinezi, clonarea acestora nu e o problema, desi compania „copiata” nu a avut niciodata relatii cu ei. Americanii de la Thomas G. Faria Corporation, care produc echipamente de bord pentru barci si vehicule Humvee, au o singura fabrica, in Connecticut, dar au descoperit in China o intreaga uzina dedicata clonarii produselor lor, care erau apoi imprastiate pe pietele din toata lumea. Desi functionau prost, aparatele aveau un design identic originalelor. „Pe produsele-clona sunt scrise numele companiei noastre si adresa, ba chiar si numarul piesei de catalog, initialele unui echipament de calibrare si cele ale testului final“, mar­turiseste David Blackburn, seful companiei americane, intr-un interviu pentru US China Economic.

• Duminică, 21 decembrie 2014, ora 20.00 va avea loc premiera naţională a piesei de teatru ,,Declick”,…
• Introducere in CABALA

Falsificatorii cauta mai intai o victima, de pilda un produs lansat in editie limitata, pe doar cateva piete. Cererea este mare, asa ca acestia se grabesc sa umple cu clonele lor „gau­rile“ din mecanismul de furnizare sau de distributie al acelui produs. Asa s-a intamplat si cu iPhone, care, vreme de cateva luni, a fost vandut doar in SUA. In 2005, LG a lansat telefonul Chocolate, un succes cu vanzari de peste 10 milioane de unitati in toata lumea. A durat patru luni pana cand coreenii au lansat mobilul in China, dar era prea tarziu. O copie cucerise deja cumparatorii, iar calitatea nu era o problema pentru ei atata timp cat replica arata aproape la fel ca origi­nalul. Probabil, cumparatorii chinezi nici mac­­ar n-au avut habar ca „cioco­lata“ contrafacuta nu era produsa de LG. Anul trecut, Samsung ajunsese la capatul rabdarii, pentru ca pierdea anual un miliard de dolari din cauza nenumaratelor clone ale telefoanelor sale. Investigatia a dezvaluit aceleasi metode de lucru. Acel an a coincis cu demararea unei campanii in Romania, in care oamenii au fost instruiti sa cumpere doar telefoanele ce contin holograma Hat, a distribuitorului oficial din tara noastra.

Falsificatorii nu cloneaza orice. Intai se decid asupra produsului care pro­mite sa fie cel mai profitabil. Apoi invata absolut totul despre el. Ii ga­sesti la diverse evenimente, facand cu frenezie poze produsului care urmea­za a fi lansat. Ei il cumpara apoi pri­mii, dupa care cauta patentele chine­zesti pe care le-ar putea urmari in producerea falsului. Urmatoarea eta­pa este angajarea a 20-40 de ingineri care sa decodeze circuitele electro­nice. Simultan, cativa softisti lucreaza la sistemul de operare al telefonului, care urmeaza sa aiba functii similare. Ambele procese dureaza in jur de o luna. Pana atunci, sunt gata si celelalte compo­nente si accesorii din cutie (car­casa, butoanele, manualul de utilizare etc.). Productia de masa incepe intr-o alta fabrica, una care se ocupa deja de realizarea ­­­telefoanelor. Dupa ce termi­na vreo 30.000 de unitati, falsificatorii isi muta operatiunile intr-o alta fabri­ca, pentru a nu fi detectati. Oficialii Samsung au fost atat de impresionati de eficienta acestora, incat le-au oferit un loc in companie, dar au fost refu­zati. Castiga aproape 1,25 USD la fiecare telefon.
E mult mai simplu si profitabil sa produci clone. Singura metoda de aparare a companiei in fata falsifica­torilor a fost sa-si comercializeze produsele in China imediat dupa lansarea coreeana, pentru le a mai taia acestora din venituri.

Compania-clona
Anul trecut, NEC a facut publica o investigatie realizata intr-un interval de doi ani. Compania s-a trezit la un moment dat ca primeste plangeri in legatura cu produse pe care nici macar nu le avea in portofoliu: DVD playere, telefoane mobile sau MP3 playere. Firma angajata de NEC pentru investigatie a descoperit pana la urma o intreaga companie-copie, care avea legaturi cu nu mai putin de 50 de fabrici. Un grup organizat incerca sa fure brandul NEC cu totul. Fabricile companiei purtau chiar bannere imense cu logo-ul original, iar sefii aveau carti de vizita copiate in cele mai mici detalii. Neobrazare maxima, falsa companie NEC vindea drepturi de utilizare a designului produselor. Ca urmare, au fost facute descinderi la 18 dintre fabrici, de unde au fost ridicate peste 50.000 de produse false. Fabricile functioneaza insa si acum, dar sub un alt brand.
Ce sa le faci?
Automobilul Chery QQ este o dovada clara ca industria clonarii a ajuns la rafinamente greu imaginabile, dar, in cazul unei masini, calitatea slaba poate reprezenta un pericol real. Dupa ce a auzit de copia chinezeasca, un club automobilistic german a facut teste ambelor masini (Chery­ si Matiz), iar rezultatele n-au amuzat pe nimeni. In timp ce pasagerii Matiz-ului ar fi supravietuit unui impact alegandu-se doar cu rani usoare, QQ-ul ar fi deve­nit pentru ocupantii lui loc de odihna vesnica. Necazul e si mai mare cand vine vorba de produse ingerabile. In iunie, oficialii americani de la FDA au avertizat populatia sa nu foloseasca o pasta de dinti produsa de chinezi, deoarece continea, in loc de glicerina, o substanta toxica, mai exact un com­pus gasit de obicei in lichidul antigel utilizat la automobile. Au existat si victorii impotriva falsifica­torilor. Sony, Prada, Chanel, Gucci, Burberry si Louis Vuitton au castigat procesele cu acestia, dar li s-au platit daune mino­re. Totusi, cand un falsifi­cator ajunge in fata justitiei facand de rusine autoritatile chineze, pedeapsa poate fi foarte aspra. Zheng Xiaoyu, fostul sef al departamentului de ali­men­tatie si medicamente din China, a fost condam­nat la moarte pentru ca a luat mita 850.000 USD. In parte, suma i-a fost inmanata ca sa aprobe produce­rea unui antibiotic-clona care a ucis, in 2006, 10 oameni. Zheng a fost invi­nuit de punerea in pericol a vietii si sanatatii publice si a fost executat anul acesta, in iulie.